Liliana
.
With love one who always gave me without ever ask me reward!
Cu dragoste celei care mi-a dăruit mereu fără să–mi ceară niciodată răsplată !
*
Gândit-am să scriu o poveste
cu tine, cu mine, cu noi
aşa cum sub soare nu este,
o carte închinată lui DOI.
O carte cu poze şi gânduri,
trăiri ce aievea au fost,
să pot să aşez printre rânduri
iubirea-ţi etern avanpost.
**
Mă lasă să cad dintre stele,
să-ţi mătur tristeţea din ochi.
Lung păru-ţi să-mi fie şosele
pe care să-mi plimb amintirile vechi.
Prin vremuri apuse demult
dureri, rătăciri număram.
Fusesem un punct din tumult,
o clipă de gri amalgam.
Mă lasă s-adorm lângă chipu-ţi,
icoană de strajă la piept.
Ambrozia mea fi tu însuţi!
Eşti tot ce am, ce pot să accept.
***
M-ai adunat dintre norii
ce trupu-mi împărţeau infinit.
Alături renaştem în zorii
unui destin împlinit.
Şi ca şi cum îndeajuns n-ar fi fost,
că azi sunt ce sunt şi-n DOI am un rost,
tot eu primit-am cadou
doi îngeri, flori de ecou.
9 iulie 2016 / Galati
Eugen Emeric Chvala
Cu dragoste celei care mi-a dăruit mereu fără să–mi ceară niciodată răsplată !
*
Gândit-am să scriu o poveste
cu tine, cu mine, cu noi
aşa cum sub soare nu este,
o carte închinată lui DOI.
O carte cu poze şi gânduri,
trăiri ce aievea au fost,
să pot să aşez printre rânduri
iubirea-ţi etern avanpost.
**
Mă lasă să cad dintre stele,
să-ţi mătur tristeţea din ochi.
Lung păru-ţi să-mi fie şosele
pe care să-mi plimb amintirile vechi.
Prin vremuri apuse demult
dureri, rătăciri număram.
Fusesem un punct din tumult,
o clipă de gri amalgam.
Mă lasă s-adorm lângă chipu-ţi,
icoană de strajă la piept.
Ambrozia mea fi tu însuţi!
Eşti tot ce am, ce pot să accept.
***
M-ai adunat dintre norii
ce trupu-mi împărţeau infinit.
Alături renaştem în zorii
unui destin împlinit.
Şi ca şi cum îndeajuns n-ar fi fost,
că azi sunt ce sunt şi-n DOI am un rost,
tot eu primit-am cadou
doi îngeri, flori de ecou.
9 iulie 2016 / Galati
Eugen Emeric Chvala